Pe 30 iunie, in urma pierderii unui proces de la Curtea Suprema din cauza planului sau de 400 de miliarde de dolari de a anula datoria la imprumuturile studentesti, presedintele Biden a spus ca va incerca din nou.
Deci, ce anume isi propune sa faca?
Intr-o fisa de informare care anunta aceasta a doua incercare, Casa Alba a scris ca Departamentul Educatiei va incerca sa foloseasca autoritatea pe care crede ca o are in temeiul Legii invatamantului superior din 1965. In cazul Curtii Supreme, administratia Biden a incercat sa pretinda puterea in baza unui lege diferita, Legea EROII.
Acest proces va dura cel putin cateva luni si nu este clar cati oameni ar putea fi eligibili pentru orice ajutor pe care administratia le-ar oferi in cele din urma.
Fisa a fost scurta cu detalii, dar administratia a spus mai multe intr-o conferinta de presa, referindu-se in mod repetat la „autoritatea de compromis si de reglementare” pe care o permite legea educatiei.
Pentru explicatii suplimentare, m-am adresat lui Luke Herrine, profesor asistent de drept la Universitatea din Alabama si fostul director juridic al Debt Collective, o organizatie de membri si un grup de advocacy care lucreaza pentru a anula datoria la imprumuturile studentesti. El este, de asemenea, autorul cartii „Legea si economia politica a unui jubileu al datoriilor studentilor”, o lucrare publicata in Buffalo Law Review in 2020.
Interviul meu cu profesorul Herrine a fost editat si condensat pentru claritate.
Care este povestea din spate a interesului tau pentru legile referitoare la datoria studentilor?
Am hotarat sa merg la facultatea de drept ca parte a lungi perioade de dupa criza financiara. Devenisem din ce in ce mai politizat si pur si simplu dezgustat de sistemul politic si m-am gandit ca ar fi util sa merg la facultatea de drept pentru a-mi da seama cum functioneaza sistemul.
Prin munca mea cu Debt Collective, am ajuns la autoritatea de compromis si decontare, la care mi-au indicat alti avocati cu mai multa experienta decat mine. De ce nu ar putea fi folosit mult mai larg? Asa ca am scris articolul de revizuire a legii care sa intamplat sa fie bine sincronizat.
Deci, care este autoritatea legala relevanta aici, atat expresia, cat si originile sale?
Legea privind invatamantul superior este marele statut care guverneaza imprumuturile federale pentru studenti, autoritatea care permite Departamentului de Educatie sa le emita si sa creeze rambursari bazate pe venituri, iertarea imprumuturilor din serviciul public, toate acestea.
Exista o prevedere speciala care da secretarului de educatie autoritatea de a actiona ca o persoana responsabila de program si de a deconta imprumuturile in mod discretionar. Acesta permite secretarului sa „executa, sa plateasca, sa compromita, sa renunte sau sa elibereze” datorii.
Ce inseamna „compromis”? Ca termen de arta juridica, inseamna incheierea unei intelegeri. Si mai clar, „renuntati si eliberati” inseamna „nu mai datorati asta”. Asta spune autoritatea.
Si care a fost intentia Congresului cu aceasta fraza?
Din cate imi dau seama, nu a existat o conversatie detaliata aici. Dar cred ca ceea ce au vrut sa spuna a fost ca, daca vom avea o agentie care va gestiona datoriile – oamenii ar putea rezista la plata si exista tot felul de probleme la colectare – ar trebui sa dam agentiei, ca un administrator intelept, oarecare flexibilitate.
Aceasta notiune ca agentiile guvernamentale nu pot face miscari cu adevarat mari decat daca Congresul le-a dat in mod explicit permisiunea de a face acest lucru este o „intrebare majora”, daca am vazut vreodata una, care ajunge la doctrina ca majoritatea Curtii Supreme judecatorii citeaza acum cu fervoare. Aceasta este o intrebare majora, nu?
Nu stiu daca pot spune ca nu este. In mod clar, instanta va analiza cu degete amploarea oricarei autoritati relevante, in special a uneia care nu a fost folosita in acest mod inainte.
Cum ar putea administratia sa faca acest lucru mai putin important? Imi imaginez o restrangere a eligibilitatii pentru anumiti debitori in stare de nerambursare, unde colectarea este consumatoare de timp si costisitoare?
Cred ca toata lumea este de acord ca Legea invatamantului superior ofera secretarului autoritatea de a face compromisuri atunci cand pledeaza impotriva unui imprumutat care este deja in plata. Si cred ca majoritatea oamenilor sunt de acord ca, in asteptarea actiunilor de colectare impotriva debitorilor, ar dori sa-si reduca pierderile.
Deci, poate ca avem propriile noastre indoieli cu privire la intinderea autoritatii Departamentului Educatiei acum, dar poate ca vom concentra eforturile de anulare asupra debitorilor de la care credem ca vom avea probleme sa colectam. Poate ca platesc de 25 sau 30 de ani, sau au peste o anumita varsta. Imi pot imagina cateva dintre aceste categorii.
Ti-a cerut Casa Alba un sfat?
Nu.
Daca ar fi facut-o, le-ai spune oamenilor de acolo ca „ti-am spus asa” despre faptul ca poate ar fi trebuit sa incerce mai intai aceasta tactica de compromis si de reglementare?
Cred ca o decizie mai inteleapta ar fi fost sa incepem anularea datoriilor fara a solicita nicio cerere din partea debitorilor si apoi sa contestam instanta sa reimpuna soldurile.
Unde cred ca suntem cu totii de acord este ca instanta este sceptica fata de orice afirmatie de autoritate administrativa, asa ca trebuie sa te gandesti la asta, mai degraba decat sa te gandesti doar la cum sa-i convingi.
Cu cativa ani in urma, ati scris urmatoarele intr-un raport al Institutului Roosevelt: „Lipsa unui raspuns determinat in legislatia existenta ar trebui vazuta ca o oportunitate, nu un obstacol”.
Dar nu avem noi, de la recenta hotarare de anulare a datoriilor, un raspuns concret cu privire la modul in care Curtea Suprema s-ar pronunta in ceea ce probabil ar fi un proces inevitabil pentru orice lectura a Legii invatamantului superior ca cea pe care tocmai ai facut-o? descris? Adica, de ce sa te deranjezi sa incerci?
Simtul meu este ca Biden doreste sa candideze cel putin partial pentru realege in acest sens si sa fie putin confruntati cu instanta si sa sustina ca ceea ce a facut a fost ilegitim si asa ca incercam sa o facem din nou. Presiunea politica in timpul campaniei si investigatiile in curs asupra Curtii Supreme ar putea face instanta mai ezitanta.
Dar chiar daca pierd din nou, atunci exista precedente. Multi membri ai Congresului se bazeaza pe intelepciunea anularii datoriilor studentesti in campaniile lor. Cu cat aceste lucruri devin mai mult parte a Partidului Democrat, cu atat avem mai multe sanse sa obtinem actiuni legislative mai bune.