Ne purtăm responsabilitatea dorinței noastre. De ce? Pentru că dorința este o expresie a liberului nostru arbitru. Nimeni nu ne poate obliga să vrem. Deci, dacă este al nostru, atunci este și responsabilitatea noastră să o activăm. Libertatea vine întotdeauna cu responsabilitate. Ne putem aprinde și ne putem opri.
Putem avea gânduri care ne vor închide instantaneu și gânduri care ne vor menține deschiși posibilităților și curiozității. Ne putem însufleți și ne putem amorți. Erotismul înflorește din tensiunea dintre excitație și inhibiție și se manifestă în lucrurile pe care le spunem și le facem, prin modul în care acționăm și prin modul în care gândim. Tindem să ne gândim la erotism ca la o stare sexuală împărtășită de două sau mai multe persoane, dar într-adevăr, începe cu individul. Și necesită practică.
Ce este erotismul?
Erotismul nu este sex; este sexualitatea transformată de imaginația umană. Gândurile, visele, anticiparea, impulsurile nestăpânite și chiar amintirile dureroase sunt cele care alcătuiesc vastele noastre peisaje erotice. Este energizat de întreaga noastră experiență umană, stratificată cu experiențe de atingere, joacă sau traumă din copilărie, care mai târziu devin pietrele de temelie ale vieții noastre erotice. Știm că și lucrurile care ne fac cea mai mare plăcere pot proveni din cele mai dureroase surse. Erotismul nu este confortabil și îngrijit. Dezvăluie lupte interioare, tensiuni emoționale, un amestec de entuziasm și anxietate.
Cum îl accesăm?
Vorbesc adesea despre cum cuplurile care sunt afectate de plictiseala sexuală se găsesc acolo din cauza lipsei de vulnerabilitate cu partenerii lor. Ei acordă prioritate realizării în loc să exploreze dorințele ascunse care le declanșează. Același lucru se poate spune despre individ. Când suntem pe cont propriu, știm mai ales ce face „treaba”. Porno. Jucării. Concentrare intensă pe un anumit punct dulce, urmată de un final rapid. Dar pentru a experimenta cu adevărat beneficiile erotismului, acesta nu poate fi tratat ca un loc de muncă. Așadar, de ce suntem atât de rapizi să punem pumn și să ieșim? Ne este frică de ce se poate întâmpla atunci când încetinim și petrecem cu adevărat puțin timp de calitate cu noi înșine?
Acum, mai mult ca niciodată, suntem propriile noastre panoptici, experimentând controlul social din interior. Ne măsurăm și ne judecăm pe noi înșine, uneori trăindu-ne corpul ca pe o închisoare, mai degrabă decât ca pe un castel plin de camere de explorat îndelung. Și dacă ne luptăm să fim în interiorul corpului nostru, de ce ne-am face timp să le explorăm? Sau, pentru asta, cum ne-am putea simți vreodată în siguranță să invităm pe altcineva înăuntru? Nu vorbesc doar de penetrare. Vorbesc despre intrarea în personalitatea noastră, visele noastre, cine suntem, inima și sufletul nostru. Mulți dintre noi suntem atât de autocritici încât uităm aceste minuni interne.
Îngrijirea erotică fără a oscila între exces și refulare. Mă gândesc la mulți oameni care au descris folosirea degetelor pentru a glisa multitudinea de posibilități – mai bine fantezie păstrată decât realitate – când aceleași degete ar putea fi folosite pentru a se bucura.
Mă opresc când…
Încorporarea erotismului într-un plan de îngrijire de sine înseamnă, în esență, a slăbi lațul unui mandat cultural foarte dezvoltat despre autocontrol, astfel încât să putem explora ceea ce aduce vitalitate și vitalitate în viețile noastre. Indiferent dacă căutăm să explorăm erotismul singuri sau cu un partener, acesta începe întotdeauna de la sursă: sinele nostru.
Bazându-mă pe munca regretatei terapeute, Gina Ogden, îmi place să le rog pacienților să completeze această propoziție: „Mă opresc când…” Răspunsurile sunt nesfârșite. „Mă opresc când… verific e-mailul înainte de culcare; când îmi fac griji pentru copii; când mă stresez de muncă sau de starea finanțelor mele; când mănânc în exces sau nu fac mișcare; când nu am grijă de mine.” Observați că, în această listă, există foarte puține lucruri care sunt în mod specific sexuale. Ceea ce ne îndepărtează sunt lucrurile care ne elimină energia și vitalitatea.
Mă aprind când…
Același lucru este valabil și în sens invers. Când le rog oamenilor să completeze propoziția, „Mă activez când…”. răspunsurile au de-a face, de obicei, cu acordarea de timp pentru îngrijire de sine: intrarea în natură; dans; rasfat; conectarea la corp și senzualitate, hrănire. Ne excităm atunci când ne energizăm, când suntem întruchipați și concentrați – nu asupra unui scop anume, cum ar fi a avea un orgasm, ci asupra momentului prezent. Poate este senzația unui pătrat mic de ciocolată neagră care se topește pe limba noastră. Sau momentul în care, la duș, începem să observăm apa fierbinte de pe ceafă, subraț și piept. Există atât de multe părți ale corpului nostru pe care nu ne gândim niciodată să le spălăm, să verificăm sau să le atingem.
Uneori ignorăm aceste părți din noi pentru că undeva de-a lungul liniei, am început să le închidem. Poate că am fost profund răniți și nu avem încredere în noi înșine să ne deschidem din nou. Poate că simțim că nu mai merităm să fim atrăgători pentru că nu mai avem corpul în formă sau părul plin pe care l-am avut cândva. Sau poate că boala ne-a transformat, ne-a confiscat sânii, uterul, testiculele sau o altă parte din noi, ceea ce ne face să ne simțim nesexy sau neatrăgătoare. Uneori suntem în doliu sau ne simțim vinovați, de parcă nu am merita să fim senzuali sau treziți pentru că tocmai am pierdut pe cineva. Uneori suntem doar enervați. De la stresul cotidian, la resentimente, la răni mai profunde, există o mulțime de motive pentru care oamenii să se simtă deconectați de sinele lor erotic. Adesea, închiderea se simte ca singurul lucru pe care îl putem controla. Încorporarea erotismului în planurile noastre de îngrijire de sine ne poate modifica relația cu controlul și ne poate transforma starea de a fi.
Este vorba despre a fi receptiv, dispus, deschis și receptiv.
Acestea sunt verbe foarte importante în domeniul eroticului. Nu este vorba de a spune da sau nu la orice; este vorba despre o dorință de a fi influențată, receptivă, curiosă. Când suntem închiși pentru o perioadă prelungită de timp, nu ne simțim deschiși sau receptivi. Vrem ca alții să ne facă să ne dorim, dar asta nu funcționează atât de bine, îți amintești? A dori este ceva pe care îl deținem pe deplin. Nimeni nu ne poate face să dorim decât pentru noi înșine.
Dorinta si stima de sine merg mana in mana. Pentru a dori, trebuie să ne simțim meritori, o idee pe care Susan Rubin Suleiman a explorat-o în cartea sa „The Female Body in Western Culture”. Din păcate, de prea multe ori când nu ne simțim atrăgători, nu ne putem imagina că altcineva ne vede cu alți ochi decât felul în care ne vedem pe noi înșine. Și cu siguranță nu simțim că merităm atingerea lor senzuală sau a noastră, de altfel. Acesta este unul dintre modurile în care vorbește auto-respingerea. Vreau să ne încurajez să schimbăm scenariul: merit să iau o pauză. Merit să nu mai lucrez. Merit să mă întind. Merit să mă fac să mă simt bine. În acel sens sănătos al dreptului, noi nu producem nimic; nu e nimic de masurat. Este un interludiu radiant, o decizie de a observa ceea ce în general nu acordăm atenție, de a ne deschide pentru a primi și a răspunde.
Lărgirea tărâmului simțurilor
Când lărgim tărâmul simțurilor, invităm lumea să intre. Îmi place să le pun oamenilor următoarele întrebări. Răspunde-le singur:
- Care este temperatura ta preferată a apei?
- Care este temperatura ta preferată, în general, afară?
- Cum raspunzi la soare, vant, aer?
- Ești conștient de ceea ce îți atinge pielea, de ceea ce plutește în jurul tău?
- Când te speli, care este relația ta cu corpul pe care îl speli?
- Îți place să te atingi? Și nu vorbesc doar despre organele genitale, ci să vă mulțumesc și să vă liniștiți.
- Când bei cafea sau ceai, doar înghiți sau savurezi?
- Sunteți conștient de experiențele voastre în moduri senzoriale, senzuale și fizice?
- Care este sensul cu care faci dragoste cel mai mult?
- Ce sens abia observați sau folosiți?
Încorporarea erotismului în planul tău de auto-îngrijire
Îngrijirea de sine nu se referă doar la măști și atenție, deși și acestea sunt grozave. Este vorba de a ne acorda corpurile și de a le lăsa să ne învețe ce ne place, ce nu ne place și ce nu știm încă despre noi înșine. Există atât de multe modalități de a încorpora erotismul în planul nostru de îngrijire personală, de la integrarea diferitelor tipuri de atingere – energică, afectuoasă, sexuală și erotică – până la explorarea masajului, mângâierii, gâdilatului și jocului pervers. Jaiya, un bodyworker sexologic care ni s-a alăturat la Sessions, face o treabă magnifică de a explica fazele atingerii, începând cu plutirea către vindecare și nu numai. De asemenea, recomand seria lui Chen Lizra „Somatic Intelligence”, în care predă Sabrosura, care are rădăcinile în arta cubaneză a seducției. Lizra învață încrederea, conștientizarea corpului și cum să păstrezi tensiunea prin mișcarea atitudinii. Incearca asta: lasă-ți degetele să se rotească de la cot la încheietura mâinii în cel mai lent mod posibil. Apoi mergi și mai încet.
Pentru
mine personal, dansul a fost treaba mea. Putem plânge când pictăm, ascultăm muzică, citim sau scriem, dar nu putem plânge când dansăm. Corpul nu ne lasă; nu se poate mișca în timp ce plânge. Pentru alții, poate fi auto-linișterea care vine din auto-masaj, acea dăruire și primire simultană. Unii dintre noi găsesc erotismul în mai multe practici, cum ar fi tantra și yoga. A fi în corpurile noastre nu înseamnă performanță sau rezultate. Este vorba de a veni acasă. Este o conexiune plăcută, senzuală, care ne amintește că viața merită trăită chiar și atunci când suntem în durere sau ne luptăm. Dacă vrem să ne putem conecta mai bine cu corpurile noastre, trebuie să ne invităm să explorăm diferite experiențe în jurul simțurilor noastre și în jurul senzualității noastre. Să ne împrietenim cu trupurile și să ne împăcăm cu ele este începutul uneia dintre cele mai bune relații pe care le putem avea vreodată: relația cu noi înșine.
