In societatea de astazi, abundenta optiunilor romantice, precum si usurinta de a le materializa, ne-au sporit sansele de a gasi dragostea mai mult decat oricand. Dezavantajul este ca procesul de gasire a partenerului potrivit a devenit cu mai multe fatete si suparator.
Noul mediu romantic incitant necesita, prin urmare, o noua abordare a gasirii iubirii. Aici, discut trei adaptari majore necesare in urmatoarele activitati romantice: (1) instrumentele cognitive pentru cunoasterea partenerului, (2) evaluarea proprietatilor partenerului si (3) evaluarea naturii generale a partenerului.
1. Instrumentele cognitive: deliberare vs intuitie
„ Cand pescuiti dragostea, momeala cu inima, nu cu creierul .” -Mark Twain
Gandirea deliberata, esentiala in viata umana, necesita timp si implica de obicei procese lente si constiente, in mare parte sub controlul nostru voluntar. Abundenta optiunilor romantice scade eficienta unui proces atat de lent si amanuntit si sunt necesare comenzi rapide. O scurtatura atragatoare este intuitia emotionala: un mecanism de dispozitie rapid si automat care exprima cunostintele trecute.
In aceste circumstante romantice abundente, este adesea mai bine sa ne urmam intuitia emotionala decat sa ne angajam in gimnastica intelectuala elaborata. Acest lucru este evident intr-un studiu longitudinal asupra cuplurilor proaspat casatorite, care arata ca atitudinile automate intuitive ale sotilor, nu cele constiente deliberate, sunt predictii mai bune ale satisfactiei conjugale. Raspunsurile implicite intuitive s-au dovedit a fi un predictor puternic al fericirii conjugale (McNulty et al., 2013). Cu toate acestea, intuitiile pot fi gresite. Prin urmare, este necesara o combinatie cu deliberarile intelectuale. O astfel de combinatie interesanta este dezvoltarea abilitatii intuitive sceptice care reduce judecatile intuitive gresite, alaturi de intuitia noastra romantica fata de alegerile corecte sau gresite (Sunday Greve, 2023). O alta combinatie consta in doua etape:
2. Evaluarea proprietatilor partenerului nostru: o lista de verificare vs dealmakers si deal-breakers
„ De cate ori ma intalnesc cu un tip, ma gandesc: „Acesta este barbatul cu care vreau ca copiii mei sa-si petreaca weekendurile ?” – Rita Rudner
Cel mai popular mod de a alege un partener, in special pe site-urile de intalniri, este folosirea unei liste de verificare romantice. Cu totii cunoastem exercitiul: dupa alcatuirea unei liste de verificare exhaustive a trasaturilor dezirabile si nedorite ale partenerului perfect – care pot avea pana la 100 de elemente diferite – marchem langa fiecare trasatura daca partenerul potential indeplineste fiecare standard. Acest tip de cautare (de fapt, cum functioneaza intalnirile online), se concentreaza pe calitati negative, superficiale si incearca sa filtreze rapid candidatii nepotriviti. Metoda listei de verificare este utila pentru eliminarea celor care sunt cu mult sub pragul detinerii anumitor calitati. Cu toate acestea, submineaza obiectivul major al cautatorului, care este gasirea unei capturi bune, mai degraba decat eliminarea partenerilor in mod clar inadecvati.
In 1758, Benjamin Franklin l-a sfatuit pe nepotul sau sa foloseasca cunostintele pentru a-si gasi o sotie: ar trebui sa procedezi ca un contabil, a sfatuit el — enumerati toate argumentele pro si contra, cantariti totul timp de doua sau trei zile si apoi luati o decizie. Gerd Gigerenzer (2007) arata ca versiunile computerizate ale modului rational de contabilitate a lui Franklin – un program care cantarea 18 indicii diferite – s-au dovedit mai putin precise decat respectarea regulii generale „Aveti un motiv bun si ignorati restul informatiilor”. Afirmatia lui Gigerenzer este si mai evidenta atunci cand vorbim despre o lista de verificare mai lunga, care este cazul tipic.
Metoda listei de verificare are doua defecte majore: (a) ii lipseste orice ierarhie intrinseca a importantei si, prin urmare, ignora valoarea profunzimii si (b) se concentreaza pe calitatile izolate ale celeilalte persoane si, in consecinta, nu ia in considerare valoarea adecvarii (Ben-Ze’). ev, 2019 si aici). O abordare mai buna a alegerii unui partener, care se ocupa de aceste neajunsuri, se concentreaza pe cateva trasaturi pozitive si negative semnificative carora li se acorda o prioritate substantiala. Caracteristicile pozitive semnificative, cum ar fi bunatatea, intelepciunea, grija si sensibilitatea sunt „factori de afaceri”, promovand prosperitatea si stabilitatea romantica de durata. Trasaturile negative semnificative, cum ar fi zgarcenia, prostia, egoismul si lenea, sunt adesea „incalcatori de intelegeri” si reprezinta o nepotrivire profunda pentru care putem plati scump.
Complexitatea devine si mai mare atunci cand consideram ca un singur deal-breaker nu exclude neaparat candidatul. In schimb, oamenii par sa urmeze o regula de „nu mai mult de patru deal-breakers” inainte de a exclude pe cineva. Prin urmare, putem vorbi aici si despre deal-benders (Joel si Charlot, 2022). In acest fel, nu decidem daca sa petrecem sau nu mai mult timp si energie in gasirea alegerii noastre optime, ci ne ocupam de cazuri in care o alegere plauzibila si proeminenta este indicata intuitiv de la inceput inainte de a depune orice efort (Csajbok). & Berkics, 2022; De Neys, 2022).
3. Natura generala a partenerului: persoana cea mai buna vs partenerul cel mai potrivit
„ Ma faci sa vreau sa fiu un barbat mai bun .” —Melvin Udall, in filmul As Good as It Gets
Evaluarea valorii generale a unui potential partener este complexa, deoarece se bazeaza pe combinarea a doua scale diferite: (a) o scala de meritocratie non-relationala, care ofera partenerului un „scor” personal si (b) o scala de potrivire relationala, care evalueaza partenerul persoanei. valoare, luand in considerare relevanta proprietatilor nerelationale pentru bunastarea agentului. Scala non-relationala, care masoara valoarea trasaturilor de sine statatoare, cum ar fi aspectul exterior, bogatia si intelepciunea, este adesea usor de utilizat si majoritatea ar fi de acord cu rezultatele. Scala de adecvare relationala, care este o scara necomparativa, este mai complexa, deoarece depinde de factori personali si circumstantiali, precum si de interactiunile dintre cei doi parteneri. Cele doua scale nu sunt nici complet dependente, nici independente una de cealalta.
Exista adesea o confuzie intre aceste doua scale si adesea duce la greseli facute de multe persoane pline de speranta. Ei cauta persoana cea mai buna (pe scara non-relationala), in loc sa caute partenerul cel mai potrivit (pe ambele scale). O potrivire optima este evidenta atunci cand ambii parteneri sunt capabili sa scoata ce e mai bun unul in celalalt. In acest caz, partenerii romantici apropiati se comporta unul fata de celalalt intr-o maniera congruenta cu propriul lor ideal de sine, indemnandu-i sa se apropie de propriul sine ideal si astfel sa se simta bine cu ei insisi (Drigotas, 2002).
Cautarea celui mai bun om este nesfarsita, in timp ce cautarea partenerului potrivit, care tine cont de circumstante si limitari date, este limitata. Cei care iau a doua optiune pot fi fericiti sa caute un partener „destul de bun” (la scara non-relationala). Daca esti in general multumit de propriile tale actiuni si de relatia ta romantica, atunci nu exista niciun motiv sa ceri perfectiunea partenerului tau (Finkel, 2017; Gottlieb, 2010).
„ Drumul spre gasirea „celului” este pavat cu putina promiscuitate .” – Ryan Erickson
„ Te iubesc mai mult decat cafeaua, dar te rog nu ma face sa dovedesc asta .” — Elizabeth Evans
Schimbarea abordarilor noastre in cautarea unui partener romantic potrivit nu inseamna ca ar trebui sa aruncam complet metodele traditionale predominante, ci mai degraba sa le limitam, sporind in acelasi timp semnificativ utilizarea diferitelor abordari.
Viata romantica cu siguranta nu este un basm; unii chiar spun ca nu exista iubire fericita. Cu toate acestea, fara sa ne dam seama de ambivalenta complexa a mediului romantic, alegerile noastre romantice sunt probabil sa fie problematice si dureroase. Ar trebui sa invatam sa traim intr-un mediu romantic flexibil si divers, care include atat determinarea pe care ne dorim sa o vedem in dragoste, cat si incertitudinea si ezitarea care caracterizeaza mediul romantic complex, ambivalent.
