De ce procrastinezi si cum sa te opresti? Afla acum

Te-ai trezit vreodata sa faci curatenie in toata casa, sa-ti trimiti in ordine alfabetica raftul pentru condimente sau chiar sa vizionezi la intamplare un documentar despre istoria agrafelor, totul pentru a evita acea sarcina care se profileaza? 

Nu esti singur. De fapt, daca amanarea ar fi un sport, multi dintre noi am fi medaliati cu aur!

Glume la o parte, amanarea este un act universal in care ne angajam cu totii. Pentru unii, se intampla ocazional; pentru altii, este o lupta zilnica. 

Cu toate acestea, amanarea lucrurilor nu inseamna doar a fi iresponsabil sau lenes.

Amanarea are adesea radacini mai adanci. Ar putea fi legat de temerile de a nu fi suficient de bun, de perfectionism sau chiar de nehotarare.

Asadar, inainte de a va bate pentru ca vizionati o alta serie in loc sa va ocupati de aceasta sarcina, amintiti-va: intelegerea „de ce” din spatele amanarii este primul pas pentru a o depasi. 

In acest articol, analizam unele dintre cele mai comune cauze fundamentale ale amanarii si, mai important, va oferim strategii sustinute stiintific pentru a o depasi.

Cu perspectiva si sprijin, puteti schimba acea „lenea” cu un spor de productivitate. Si cine stie? Poate vei gasi chiar timp sa te bucuri cu adevarat de acel documentar cu agrafa!

Ce este amanarea?

Amanarea, simplu spus, este actul de a intarzia sau amana sarcinile. Oamenii care amana adesea acorda prioritate activitatilor mai putin urgente sau mai placute. 

In timp ce amanarea ocazionala este obisnuita, devine ingrijoratoare atunci cand evolueaza intr-un tipar obisnuit.

Conform unui studiu din 2014, aproape 20-25% dintre adulti la nivel global se identifica ca procrastinatori cronici. 

Probleme adanc inradacinate, cum ar fi depresia, anxietatea, stima de sine scazuta si ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie) se impletesc adesea cu amanarea. 

In plus, amanatorii obisnuiti prezinta de obicei un control slab al impulsurilor. Acest ciclu de amanare a lucrurilor si apoi de a se simti vinovat pentru asta le creste anxietatea.

Repercusiunile nu se limiteaza la bunastarea mentala. Sanatatea fizica are si ea o taxa. Amanatorii, impovarati de stres crescut, intarzie frecvent tratamentele medicale. 

Aceasta amanare poate evolua intr-un ciclu de deteriorare a sanatatii, toate decurgand din simplul act de a amana sarcini.

Psihologia amanarii

In centrul actiunilor noastre se afla autocontrolul. Este forta care ne impinge sa incepem si sa indeplinim sarcini, chiar si atunci cand acestea sunt provocatoare.

In acelasi timp, motivatia ne mareste autocontrolul. Cand suntem motivati, ne este mai usor sa ne ocupam de sarcini direct si cu entuziasm.

Cu toate acestea, uneori, se strecoara sentimente precum anxietatea sau teama de esec. Aceste sentimente demotivante ne pot reduce entuziasmul si ne pot impiedica progresul.

Dincolo de sentimentele noastre interne, exista si obstacole tangibile. Oboseala de la o zi lunga sau ideea unei recompense indepartate pot face ca sarcinile imediate sa para mai putin atragatoare.

Prin urmare, amanarea se instaleaza atunci cand greutatea sentimentelor demotivante si a obstacolelor externe devine prea mare. 

Este ca un balansoar; impulsul nostru de a actiona scade atunci cand provocarile inclina balanta.

Acestea fiind spuse, amanarea nu este permanenta. De-a lungul timpului, pe masura ce echilibrul dintre motivatia noastra si provocari se realineaza, ne regasim impulsul si avansam.

Cauzele amanarii

Amanarea, un comportament larg raspandit, provine din cauze multiple. In timp ce unii ar putea atribui aceasta simpla lene, radacinile sunt adesea mai adanci, ramificandu-se atat in ​​factori interni, cat si externi. 

Pe plan intern, emotii precum teama de esec sau indoiala de sine pot paraliza actiunea. In exterior, distragerile sau un mediu nesuportator pot reduce concentrarea. 

Intelegerea faptului ca mai multi factori declanseaza amanarea este cruciala pentru abordarea si depasirea acesteia.

Prejudiciul prezent

In esenta, partinirea prezenta este tendinta noastra innascuta de a acorda prioritate recompenselor imediate fata de beneficiile viitoare. 

Imagineaza-ti ideea unui tort de ciocolata in fata ta fata de promisiunea indepartata a unui fizic mai sanatos. Tortul castiga adesea, nu-i asa?

In mod similar, atunci cand se confrunta cu o sarcina provocatoare, confortul imediat de a parcurge retelele de socializare sau de a va rasfata intr-o emisiune TV preferata eclipseaza adesea satisfactia pe termen lung a indeplinirii sarcinii. 

Nu este vorba doar de lene; este vorba despre preferinta cablata a creierului nostru pentru acum si mai tarziu.

Cu toate acestea, aceasta partinire nu este doar despre placere. Este, de asemenea, despre evitarea disconfortului. Gandul de a se confrunta cu o sarcina dificila poate evoca sentimente de inadecvare sau teama de esec.

Asadar, o evitam si gasim confort si placere in distragerile care ofera o multumire imediata.

Perfectionism

Perfectionismul este nevoia necrutatoare de a fi impecabil, adesea insotita de autoevaluari excesiv de critice. 

Acest impuls pentru rezultatul „perfect” poate determina oamenii sa intarzie sau chiar sa evite cu totul sarcinile, temandu-se ca eforturile lor nu vor indeplini propriile standarde inalte.

De exemplu, un student ar putea intarzia trimiterea unei teme, tulburat de gandul la potentiale erori. In mod similar, scriitorii s-ar putea abtine de la a-si impartasi manuscrisele, temandu-se de critici. 

Acest comportament provine din preocupari perfectioniste, caracterizate de o preocupare excesiva fata de asteptarile celorlalti, o teama irationala de a gresi si indoieli cu privire la abilitatile cuiva. 

Aceste preocupari pot fi atat de coplesitoare incat eclipseaza bucuria implinirii.

Motivatia

Motivatia poate fi clasificata in doua tipuri: intrinseca si extrinseca. 

Motivatia intrinseca apare din dorintele interne ale unui individ, cum ar fi pasiunea sau satisfactia personala. Dimpotriva, factorii externi, cum ar fi recompensele sau teama de pedeapsa, sunt exemple de motivatie extrinseca.

Cum influenteaza aceste motivatii amanarea? Atunci cand sunt motivati intrinsec, este mai probabil sa se angajeze intr-o sarcina, deoarece aceasta se aliniaza cu interesele sau valorile lor. 

Acest lucru duce adesea la o concentrare sporita si la reducerea amanarii. De exemplu, o persoana pasionata de pictura rareori va intarzia ridicarea pensulei.

Pe de alta parte, motivatia extrinseca poate fi mai complicata. In timp ce ideea de recompense sau amenintarea cu consecinte pot stimula actiunea, ele pot, de asemenea, induce sentimente de anxietate, cunoscuta si sub numele de tulburare de anxietate generalizata (GAD). 

Drept urmare, aceasta anxietate poate duce la comportamente de evitare, un exemplu principal fiind amanarea. Imaginati-va un elev care se teme de repercusiunile unei note slabe; presiunea i-ar putea determina sa intarzie cu totul inceperea misiunii.

In esenta, in timp ce motivatia intrinseca reduce de obicei probabilitatea amanarii, motivatia extrinseca o poate descuraja sau exacerba, in functie de raspunsul individului la presiunile externe.

Indecizie

Indecizia, adesea perceputa ca o simpla ezitare, are radacini adanci. Frica este de obicei cauza principala. Teama de a face o alegere gresita, de a se confrunta cu critici sau de a se confrunta cu esecul poate paraliza luarea deciziilor. 

Trauma, de asemenea, isi joaca rolul. Experientele anterioare, in special cele care au dus la regret sau durere, pot face sa ghiceasca fiecare alegere. Aceasta neincredere in sine, a pune sub semnul intrebarii judecata cuiva, alimenteaza si mai mult nehotararea.

Neurodivergenta, care cuprinde afectiuni precum ADHD, care este adesea confundat cu lenea si autismul, poate influenta, de asemenea, procesele de luare a deciziilor. Cablarea creierului in astfel de cazuri poate duce la o gandire excesiva sau la dificultati in prioritizarea sarcinilor.

Cu toate acestea, cum se leaga aceasta legatura cu amanarea? Indecizia creeaza un obstacol mental. Cand nu esti sigur, actiunea devine coplesitoare. 

Obtinerea claritatii mentale a situatiei in cauza ar putea deveni complicata, iar amanarea devine o rutina in aceste situatii.

Amanare si sanatate mintala

Amanarea, desi nu este o afectiune de sanatate mintala, are legaturi incontestabile cu diverse provocari psihologice. Cercetarile dezvaluie in mod constant o legatura intre amanare si conditii precum depresia, anxietatea si stresul cronic. 

Societatea Britanica de Psihologie noteaza ca afectiuni precum ADHD si TOC (tulburarea obsesiv-compulsiva) prezinta adesea amanarea ca simptom. Relatia dintre amanare si bunastarea mentala ridica o intrebare: stresul mental duce la amanare sau intarzierea obisnuita exacerba tensiunea mentala? 

In timp ce gandurile de curse sau oboseala pot duce la amanarea sarcinilor, evitarea continua creste stresul, ajungand la probleme de sanatate mintala mai profunde. Abordarea procrastinarii, prin urmare, devine esentiala pentru bunastarea generala.

Amanare si anxietate

Amanarea este legata de anxietate in multe feluri. Anxietatea creeaza un ciclu care reduce productivitatea. In centrul acestui lucru este teama de rezultate negative. 

Imaginati-va ca amanati depunerea unui proiect, nu din cauza lenei, ci din cauza fricii de a nu indeplini propriile standarde inalte. 

Aici intervine perfectionismul condus de anxietate. Persoanele prinse in acest ciclu cred ca nu merita sa faca o sarcina decat daca munca este impecabila.

Mai mult decat atat, marea greutate a asteptarilor, atat autoimpuse, cat si exterioare, poate duce la un sentiment de a fi coplesit. Aceasta senzatie este o bariera, facand chiar si primul pas sa para imposibil. 

Deci, in loc sa se scufunde in sarcini, cineva s-ar putea gasi paralizat, nesigur de unde sa inceapa.

Ruperea acestui ciclu necesita recunoasterea cauzei fundamentale: anxietatea. Abordand aceasta problema de baza, fie prin consiliere online pentru anxietate, fie prin tehnici de auto-constientizare, se poate deschide calea catre o viata mai productiva si mai putin stresanta.

Amanare si ADHD

ADHD, sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, este in general recunoscuta prin simptome de neatentie, impulsivitate si simptome de hiperactivitate. 

Persoanele cu ADHD considera adesea dificil sa se concentreze asupra sarcinilor, ceea ce duce la dificultati in a le indeplini la timp.

Exista o legatura semnificativa intre ADHD si amanare. Cei cu tendinte ADHD manifesta adesea comportamente care contribuie direct la amanare, cum ar fi sa fie usor deturnati pentru sarcini de care nu sunt interesati.

De fapt, unele instrumente de diagnosticare, cum ar fi Scala de auto-raportare ADHD pentru adulti, masoara frecventa comportamentelor de amanare in ADHD.

Cu toate acestea, este esential sa intelegem nuantele. Nu toti cei cu ADHD vor amana, iar gradul si modul de amanare pot varia foarte mult intre ei. Mai mult, ADHD nu este singurul vinovat din spatele procrastinarii. 

Factori precum anxietatea, perfectionismul si depresia pot juca, de asemenea, un rol. Interesant este ca ADHD poate coexista si cu aceste probleme. 

Procrastinare si tulburare obsesiv-compulsiva (TOC)

Procrastinarea, atunci cand este impletita cu tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), prezinta o provocare comportamentala cu mai multe fatete. Pentru persoanele diagnosticate cu TOC, amanarea nu este doar o tactica de intarziere; este adesea o manifestare a preocuparilor psihologice mai profunde.

Un factor principal este perfectionismul, observat frecvent la cei cu TOC. Aceasta nu este o cautare constructiva a excelentei, ci o teama paralizanta de a comite erori. 

Ratiunea de baza este clara: prin neinceperea unei sarcini, se elimina posibilitatea de a face greseli.

In plus, conceptul de evitare este esential in intelegerea acestei relatii. In contextul TOC, evitarea poate fi clasificata ca o constrangere. Persoanele afectate ar putea fie sa ocoleasca situatiile care le-ar putea exacerba simptomele TOC, fie sa intarzie confruntarea cu acestea.

Acest comportament este strans legat de indecizie, o alta caracteristica predominanta in randul celor cu TOC. Sarcina asigurarii deciziei „corecte” devine adesea atat de coplesitoare incat conduce la o preferinta pentru amanare sau evitarea completa a sarcinii.

Persoanele cu TOC pot incerca psihoterapia online pentru a face fata acestor simptome. 

Cum sa depasesti procrastinarea?

Abordarea procrastinarii necesita un amestec de constientizare de sine si strategii actionabile. Sa analizam cateva metode generale si eficiente:

• Adesea, simplul act de a incepe este jumatate din batalie. In loc sa va ganditi prea mult, angajati-va sa lucrati la o sarcina doar 10 minute. Aceasta explozie scurta duce adesea la perioade mai lungi de productivitate, deoarece inceperea este de obicei partea cea mai grea.

• Impartiti-va sarcina in bucati mici. Aceasta segmentare face ca provocarea sa para mai putin intimidanta. De exemplu, incepeti cu schita daca scrieti un raport. Finalizarea acestor sarcini mai mici poate oferi un sentiment de realizare.

• Un spatiu de lucru aglomerat poate fi un declansator de amanare. Dedicati zone specifice pentru diferite sarcini, asigurandu-va ca acestea nu sunt distrase. Aceasta organizare fizica te poate pregati mental pentru sarcina care urmeaza. 

Gruparea tentatiei

Construirea tentatiei, inradacinata in teoria psihologiei cunoscuta sub numele de Principiul lui Premack, este o metoda ingenioasa de a te motiva. 

Principiul profesorului David Premack sugereaza ca comportamentele pe care suntem mai inclinati sa le facem pot fi folosite pentru a le consolida pe cele pe care suntem mai putin inclinati sa le facem. 

In termeni mai simpli, daca ti-e teama de o sarcina, cum ar fi sa rezolvi o gramada de documente, este mai probabil sa o rezolvi daca asta inseamna ca dupa aceea te poti rasfata cu ceva ce iti place!

Creati-va strategia de construire a tentatiei

Pentru a implementa eficient construirea tentatiei, incepeti prin a schita o lista cu doua coloane:

• Coloana unu: noteaza-ti activitatile pe care le plac cu adevarat sau la care esti tentat sa te rasfeti.

• Coloana a doua: enumerati sarcinile pe care stiti ca ar trebui sa le faceti, dar amanati adesea.

Incercati sa enumerati cat mai multe sarcini posibil in ambele coloane. Odata ce ati completat ambele coloane, este timpul sa asociati o activitate „doriti” (de exemplu, ceva care va place) din prima coloana cu o sarcina pe care „ar trebui” sa o faceti (de exemplu, cele care nu sunt preferate).

Scopul este sa utilizati prima sarcina ca recompensa pentru a va atrage sa o finalizati pe cea din urma.

De exemplu, daca esti fan al unui anumit podcast, promite-ti un episod numai dupa ce ai petrecut o ora unei sarcini pe care ai evitat-o. 

Sau poate iti place o anumita cafenea; rasfatati-va cu specialitatea lor numai dupa finalizarea unei sarcini de lucru provocatoare.

Exemple de Temptation Building

Exemplele de mai jos au doua sarcini pereche: una care ar putea fi o sarcina „doreste” si cealalta care ar putea fi o sarcina „ar trebui”.

• Fitness (trebuie) si TV (doriti): Angajati-va sa vizionati doar serialele TV pretuite in timp ce sunteti pe banda de alergare sau pe bicicleta stationara.

• Intalniri (trebuie) si mese (doriti): Rezervati vizite la restaurantul dvs. preferat pentru atunci cand aveti nevoie sa aveti acele discutii de afaceri provocatoare.

• Curatenie (ar trebui) si relaxare (doriti): Permiteti-va o baie de lux numai dupa ce v-ati ocupat de o parte din curatarea casei.

Stralucirea construirii tentatiei este ca nu se opreste doar la asocierea a doua activitati. Se poate integra perfect cu alte tehnici de productivitate, cum ar fi stivuirea obiceiurilor. 

Aceasta implica crearea unei secvente de actiuni, in care un obicei duce in mod natural la urmatorul. De exemplu:

„Dupa ce imi termin meditatia de dimineata, voi redacta raportul pe care l-am amanat.”

„Odata ce raportul este gata, ma voi rasplati cu un episod din drama mea preferata.”

Speranta de baza este ca, in timp, linia dintre ceea ce „trebuie” sa faci si ceea ce „doriti” sa faceti se estompeaza. Anticiparea recompensei face ca sarcina la indemana sa para mai putin descurajanta.

Puterea prioritizarii

Succesul are mai multe fatete, dar abordarea constanta a sarcinilor care sunt semnificative, dar care nu sunt presante, poate schimba viata. Gandeste-te la asta:

• Exercitiile fizice regulate ar putea sa nu para urgente intr-o zi data, dar beneficiile sale pe termen lung sunt transformatoare.

• Organizarea spatiului de lucru ar putea sa nu fie o prioritate, dar un mediu ordonat poate imbunatati semnificativ productivitatea si bunastarea mentala.

Asemenea sarcini, desi esentiale, rareori par imediate. Acesta este locul in care construirea tentatiei ajuta. Ofera un cadru pentru a aborda aceste sarcini esentiale prin valorificarea dorintelor noastre inerente.  

In concluzie, construirea tentatiei este mai mult decat un simplu hack de productivitate; este o schimbare a stilului de viata. Ne incurajeaza sa ne imbratisam dorintele, nu ca distragere a atentiei, ci ca instrumente pentru a ne creste eficienta si a face calatoria catre obiectivele noastre mai placuta.

Dispozitiv de angajament

Amanarea, actul de a intarzia sarcinile, este o problema de autoreglare cu care multi se confrunta. Nu este vorba doar de teama de esec; orice emotie aversiva o poate declansa. 

Desi ofera o usurare temporara, de multe ori culmineaza cu emotii negative precum vinovatia si rusinea. Cu toate acestea, dispozitivul de angajament este un instrument care va poate ajuta sa depasiti amanarea. 

Un dispozitiv de angajament este un aranjament care face anumite alegeri viitoare mai scumpe, limitandu-le astfel. 

Pentru ca acesta sa se califice ca dispozitiv de angajament, trebuie sa indeplineasca doua conditii. 

1. In primul rand, un individ ar plati de bunavoie (fie la propriu, fie la figurat) ceva acum pentru a face alegerile viitoare mai „costisitoare”, chiar daca nu ar exista alte beneficii. 

2. In al doilea rand, aranjamentul nu ar trebui sa aiba un scop strategic in privinta altora. 

In esenta, dispozitivele de angajament sunt angajamente prealabile pe care indivizii le fac fata de ei insisi pentru a atinge un obiectiv, chiar si atunci cand se confrunta cu tentatii sau distrageri.

Implementarea unui dispozitiv de angajament

Deci, cum implementam un dispozitiv de angajament? Sa ne aprofundam in procesul pas cu pas:

• Identificati obiectivul: Inainte de orice altceva, definiti clar ceea ce incercati sa realizati. Indiferent daca finalizati un proiect, pierdeti in greutate sau economisiti bani, este important sa aveti un obiectiv clar.

• Recunoasteti tentatiile: Intelegeti ce va abate de obicei de la obiectivul dvs. Este retelele de socializare, mancare confortabila sau cumparaturi impulsive? Recunoasterea acestor ispite este cruciala.

• Proiectati dispozitivul: Acum, creati un mecanism care sa faca mai „costisitor” cedarea acestor tentatii. De exemplu, daca incercati sa reduceti timpul petrecut pe ecran, puteti utiliza aplicatii care blocheaza retelele sociale in timpul orelor de lucru.

• Angajati-va in mod public: Impartasirea obiectivului dvs. si a dispozitivului de angajament cu prietenii sau familia poate creste responsabilitatea. Va pot aminti de angajamentul dvs. atunci cand amanati.

• Examinati si ajustati: evaluati in mod regulat eficienta dispozitivului dvs. de angajament. Daca nu functioneaza conform intentiei, modificati-l sau incercati o abordare diferita.

Exemple de dispozitiv de angajament

Sa ne uitam la cateva exemple din lumea reala pentru a ilustra conceptul:

• Termenele autoimpuse: Un studiu realizat de Ariely si Wertenbroch a constatat ca studentii care isi stabilesc propriile termene limita pentru lucrarile de cercetare erau mai probabil sa trimita la timp decat cei fara un termen limita stabilit.< /span>

• Temptation bundling: Dupa cum sa explorat in sectiunea anterioara, aceasta implica asocierea unei activitati placute cu una necesara, dar mai putin placuta. De exemplu, permitandu-va sa ascultati podcastul preferat doar in timp ce faceti exercitii.

• Mize financiare: Unii oameni se angajeaza sa doneze o suma de bani unei cauze care nu le place daca nu isi ating obiectivele, ceea ce face esecul mai „costisitor”.

Cu toate acestea, desi dispozitivele de angajament pot fi transformatoare, ele nu sunt lipsite de limitari. Eficacitatea lor poate varia in functie de personalitatile individuale sau de nivelurile de motivatie. 

Exista, de asemenea, riscul unor efecte de reactie, in care indivizii s-ar putea simti prinsi sau resentiti fata de constrangerile autoimpuse. 

Mai mult, este posibil ca dispozitivele de angajament sa nu abordeze cauzele fundamentale ale amanarii, care ar putea fi probleme psihologice sau emotionale mai profunde.

Prin urmare, pentru a va asigura ca profitati la maximum de aceasta tehnica fara a experimenta efectele negative ale acesteia – incercati sa o implementati in moduri diferite in viata voastra. 

Incercarea si eroarea sunt adesea cea mai buna modalitate de a determina daca ceva functioneaza pentru sau impotriva ta! De asemenea, puteti folosi mai multe tehnici impreuna pentru a crea o rutina personala care functioneaza perfect pentru dvs.!

Regula celor 2 minute

Esenta regulii celor 2 minute este ca inceperea unui nou obicei sau sarcina ar trebui sa dureze mai putin de doua minute. 

De exemplu, daca obiectivul dvs. este sa cititi inainte de culcare in fiecare seara, reduceti-l la „Cititi o pagina”. Daca vrei sa faci treizeci de minute de yoga, incepe cu „Scoate-mi saltea de yoga”. 

Obiectivul este de a simplifica sarcina intr-o asemenea masura incat sa devina aproape banal sa incepeti.

Exemple de regula celor 2 minute

• „Studiati pentru clasa” devine „Deschide notele mele”.

• „Indoiti rufele” se transforma in „Indoiti o pereche de sosete”.

• „Alerga trei mile” se reduce la „Leaga-mi pantofii de alergare”.

Ideea de baza este de a face inceputul unui obicei cat mai usor posibil. Odata ce ati initiat actiunea corecta, continuarea devine mult mai usor de gestionat. 

Aceste doua minute initiale sunt un „obicei de intrare” care te pune pe o traiectorie mai productiva.

De ce functioneaza regula celor 2 minute?

S-ar putea sa va intrebati, de ce sa va deranjati doar sa cititi o pagina sau sa va legati pantofii? Magia nu consta in indeplinirea sarcinii, ci in aparitia. Dupa cum au demonstrat cercetarile, aparitia reprezinta deja 80% din realizare.

Stabilirea unui obicei este primul pas; rafinarea si extinderea ei vine mai tarziu. Acest lucru se datoreaza faptului ca – daca incepeti o sarcina dificila in primul rand, executarea si intretinerea acesteia devin extrem de dificile.

Prin ritualizarea inceputului unui proces, deschideti calea pentru o concentrare profunda. De exemplu, facand aceeasi incalzire inainte de fiecare antrenament, iti conditionezi creierul sa efectueze antrenamentul propriu-zis de fiecare data cand faci incalzirea.

Unii ar putea argumenta ca regula celor 2 minute este doar un truc psihologic si, daca esti constient de asta, de ce ar functiona? Daca se simte prea artificios, iata o intorsatura: opriti-va cu adevarat dupa doua minute. 

Mergi la alergat, dar opreste-te dupa doua minute. Mediteaza, dar opreste-te dupa doua minute. 

Incercati sa alternati intre oprirea obiceiului dupa exact doua minute si fortarea dvs. sa continuati pentru rezultate si mai eficiente. 

Ideea este ca, la fel cum este greu sa incepi o sarcina, odata ce o facem efectiv timp de doua minute, creierul nostru se obisnuieste sa fie in „modul activ” si, in cele din urma, s-ar putea sa ne simtim inconfortabil si enervati sa ne oprim imediat dupa. 2 minute. 

Puterea intaririi identitatii

Un alt motiv pentru care aceasta strategie este eficienta este capacitatea sa de a consolida identitatea pe care doriti sa o construiti. 

Daca apari in mod constant la sala, chiar si pentru doar doua minute, iti intaresti identitatea de cineva care se antreneaza. 

Nu este vorba despre antrenament in sine, ci despre a deveni tipul de persoana care nu rateaza niciodata unul. Facand cea mai mica actiune, afirmi tipul de persoana la care aspiri sa fii.

Intr-o lume obsedata de obiectivele finale, este usor sa uiti puterea pasilor mici. Dar amintiti-va, o impingere este mai buna decat niciuna. Un minut de citit este mai bine decat sa nu atingi niciodata o carte (desi doar daca acestea sunt obiectivele tale personale). 

Este intotdeauna mai fructuos sa faci putin mai putin decat ai sperat decat sa nu faci nimic!

In concluzie, incercati Regula celor 2 minute sau alte strategii de construire a obiceiurilor ori de cate ori va luptati cu un obicei sau cu o sarcina. Acestea sunt instrumente puternice si dovedite stiintific care va pot ajuta sa depasiti amanarea.