DACA O pastila te-ar putea face sa te indragostesti mai profund si sa iti transforme relatiile romantice, ai lua-o? Sau dacă un medic a fost capabil să prescrie un medicament anti-dragoste pentru a ajuta o despărțire să meargă fără probleme și să evite o potențială durere de inimă pe viață, ți-ai îndemna partenerul să facă o programare?
Pentru Brian D. Earp și Julian Savulescu, care pun aceste întrebări în Love is the Drug , acestea nu sunt doar chestiuni teoretice sau filozofice. Există deja droguri, atât legale, cât și ilegale, care ne pot schimba mințile și modul în care gândim despre dragoste, sex și relații.
„Toate aceste droguri ale dragostei există chiar acum. Altele nu au fost încă create”, scriu ei. Ca atare, nu se mai pune problema să folosim substanțele chimice pentru a ne controla sentimentele, ci ar trebui.
Acest lucru îi oferă lui Earp, un om de știință cognitiv, și lui Săvulescu, un medic devenit filozof, posibilitatea de a pune întrebări deliberat provocatoare pentru a stârni dezbaterea. Este timpul să ne imaginăm o lume în care putem modifica chimic sentimentele, spun ei. Într-un interviu pentru New Scientist , Săvulescu spune că a impulsionat o astfel de dezbatere de când a devenit interesat când o relație s-a încheiat după 15 ani; Earp spune că motivația lui este să depășească sentimentul „sensul că dragostea este acest lucru fără trup care se întâmplă într-un suflet”.
„Va fi cazul în care vom putea face ceva în legătură cu dragostea, iar asta va schimba alegerea pe care o avem în fața noastră”, spune Earp. „Nu mai putem doar să ridicăm din umeri și să spunem – dragostea este doar ceva care ți se întâmplă. Având în vedere că vor exista și, în anumite privințe, deja sunt pași activi pe care îi putem face pentru a modela cursul vieții noastre romantice, odată ce îți este la dispoziție o alegere, a nu te implica nu este o alegere.”
În carte, autorii detaliază modul în care medicamentele convenționale, cum ar fi antidepresivele, pot avea efecte secundare care modifică libidoul, care pot afecta relațiile. „Avem motive teoretice bune, iar acum motive empirice în creștere, să credem că aceste medicamente au efecte asupra neurochimiei noastre romantice”, spune Earp. „Ei au acele efecte indiferent dacă le măsurăm sau nu. Ceea ce ar fi o prostie ar fi să nu înțelegem efectele medicamentelor pe care le folosim deja – [medicamente aprobate și văzute ca fiind medicinale]”.
Cartea nu ignoră posibilul hype în jurul subiectului. De exemplu, sună o notă de precauție față de numeroasele afirmații de cercetare făcute pentru așa-numitul „hormon al iubirii” oxitocină – o moleculă produsă de hipotalamus care acționează asupra creierului și joacă un rol în legături, sex și sarcină. Ar trebui să existe în continuare un scepticism sănătos cu privire la efectele spray-urilor nazale cu oxitocină, spun Earp și Săvulescu: rezultatele studiilor privind capacitatea sa de a îmbunătăți relațiile ar trebui luate cu „un sâmbure de sare”, scriu ei.
Dar scepticismul ar putea fi abordat dacă ar exista studii mai riguroase asupra modului în care drogurile ne afectează relațiile, susțin autorii. „Acesta este un punct orb în medicina occidentală: tendința de a ignora efectele interpersonale ale intervențiilor bazate pe medicamente”, scriu ei. „Ar trebui să fie un scandal că nu știm mai multe despre efectele acestor medicamente (bune sau rele) asupra parteneriatelor noastre romantice.”
Acest lucru nu trebuie limitat la substanțele chimice care ne modifică relațiile „în bine”, spun autorii. Ei explorează potențialul „drogurilor anti-dragoste” de a suprima emoții precum gelozia și medicamentele care ar putea ajuta la spargerea atașamentului unei persoane abuzate față de abuzator.
„Există deja droguri, legale și ilegale, care pot schimba modul în care gândim despre dragoste, sex și relații”
Drogurile ar putea, de asemenea, suprima dorințele sexuale. Love is the Drug încearcă să abordeze întrebări și mai controversate, cum ar fi dacă ar trebui să permitem utilizarea unor astfel de medicamente pentru a reduce ceea ce societatea poate vedea ca tabu sau dorințe sexuale deviante, sau chiar dependența de pornografia online.
Învățăm, de asemenea, despre utilizarea în creștere a drogurilor ilegale, cum ar fi MDMA și psilocibina, ca mijloc de a ajuta oamenii cu probleme de relație. Psilocibina, substanța psihoactivă din ciupercile magice, este explorată sub control și supraveghere stricte de către psihiatri, alături de alte tratamente, pentru persoanele cu tulburare de stres post-traumatic, care poate fi o cauză a rupturii relației.
Există, de asemenea, o sugestie din cercetările efectuate la șoareci că MDMA, cunoscut și sub numele de extaz, ar putea ajuta la ameliorarea anxietății sociale pentru persoanele cu autism.
„Nu vorbim despre o utopie chimică în care fiecare încearcă orice droguri vrea”, spune Săvulescu. Dar nici indivizii nu trebuie să obțină un diagnostic pentru a se califica pentru droguri de dragoste în scopuri medicinale, susține el.
„Nu trebuie să le numim droguri medicinale sau recreative”, spune Săvulescu. „Putem introduce o a treia categorie. Trebuie să identificăm oamenii pentru care ar fi adevărate amelioratoare a bunăstării, nu cârje, nu înlocuitori pentru a face față întrebărilor profunde din viața lor, ci oameni pentru care și-ar îmbunătăți cu adevărat viața.”
Dar asta ar însemna eliberarea de distincția societății între drogurile legale și ilegale. „Totul este doar substanțe chimice și dacă am decis să-i numim medicament sau nu este în mare măsură o decizie socială și de valoare”, spune Earp.
Autorii spun că nu știu dacă societatea este pregătită pentru această nouă abordare, pentru a începe o nouă relație cu drogurile ca potențiatori chimici ai dragostei. Dar sunt fericiți să se potrivească.
